Am salvat aici acest fisier pentru ca el contine multe explicatii la conflictele actuale din Ucraina, si mai ales la modul in care tarile ortodoxe sunt percepute si acum ca si atunci de tarile occidentale.
... occidentalii percepeau manifestările de religiozitate specifice ortodocșilor veniți în pelerinaj a fi pur și simplu “barbare”, considerându-le “superstiții degradante” sau “ceremonii ipocrite mai rele decât cele mai joase fetișisme de pe malurile vreunui rîu din Africa”
... si asa le percep si astazi din pacate ...
--------------------------
Războiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte. Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase[1]pe continent, primul conflict la declanșarea căruia presa și opinia publică occidentală a jucat un rol semnificativ,[2] și care, în același timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presă scrisă, jurnalism independent ('free-lance')); în aceeași notă a premierelor, războiul Crimeii este considerat a fi cel dintâi război total.[3], care a afectat în mod tragic populația civilă expusă la curățire etnică și abuzuri gen viol[4][5]; în același timp, este războiul care a influențat în mod durabil percepția rușilor în ce privește Occidentul, alierea vesticilor cu turcii musulmani fiind considerată o trădare[6], comparabilă poate numai cu invazia și jefuirea capitale ibizantine de către occidentali în timpul celei de-a IV-a cruciade.[7]
Este, de asemenea, războiul care a pus în evidență prăpastia care se căsca deja de pe atunci, în termeni de mentalități și valori pe continentul nostru, între Occidentul catolic și protestant, substanțial secularizat și marcat astfel de forme de religiozitate sobre, pe de-o parte, și Estul ortodox, adâncit în forme de religiozitate pline de ardoare și pioșenie, pe de altă parte: occidentalii percepeau manifestările de religiozitate specifice ortodocșilor veniți în pelerinaj a fi pur și simplu “barbare”, considerându-le “superstiții degradante” sau “ceremonii ipocrite mai rele decât cele mai joase fetișisme de pe malurile vreunui rîu din Africa”.[8]
Acest clivaj cultural durabil va influența politica occidentală în disputa pe tema Locurilor Sfinte, și va conduce într-un final, împreună cu alți factori, la războiul Crimeii.
Acest episod istoric, se zice, a forjat pentru totdeauna neîncrederea rușilor în europeni.[9]
În calculele strategice la rușilor, de la bun început, se mizase pe o anumită bunăvoință a monarhilor europeni urmare a rolului major pe care Rusia l-a avut în înăbușirea șirului de revoluții din 1848, dar și mai înainte, în înfrîngerea demonicului (din punct de vedere al monarhiilor) Napoleon Bonaparte.[9] În fond, țarul Nicolae I avea sentimentul justificat că făcuse imense servicii Europei – iar acum, Europa nu doar că nu mulțumea Imperiului Țarist, dar îl și umilea.[9]
http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Crimeii
... occidentalii percepeau manifestările de religiozitate specifice ortodocșilor veniți în pelerinaj a fi pur și simplu “barbare”, considerându-le “superstiții degradante” sau “ceremonii ipocrite mai rele decât cele mai joase fetișisme de pe malurile vreunui rîu din Africa”
... si asa le percep si astazi din pacate ...
--------------------------
Războiul Crimeii a durat din 28 martie 1853 până în 1856 și a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, și o alianță a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei și a Imperiului Otoman, pe de altă parte. Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase[1]pe continent, primul conflict la declanșarea căruia presa și opinia publică occidentală a jucat un rol semnificativ,[2] și care, în același timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presă scrisă, jurnalism independent ('free-lance')); în aceeași notă a premierelor, războiul Crimeii este considerat a fi cel dintâi război total.[3], care a afectat în mod tragic populația civilă expusă la curățire etnică și abuzuri gen viol[4][5]; în același timp, este războiul care a influențat în mod durabil percepția rușilor în ce privește Occidentul, alierea vesticilor cu turcii musulmani fiind considerată o trădare[6], comparabilă poate numai cu invazia și jefuirea capitale ibizantine de către occidentali în timpul celei de-a IV-a cruciade.[7]
Este, de asemenea, războiul care a pus în evidență prăpastia care se căsca deja de pe atunci, în termeni de mentalități și valori pe continentul nostru, între Occidentul catolic și protestant, substanțial secularizat și marcat astfel de forme de religiozitate sobre, pe de-o parte, și Estul ortodox, adâncit în forme de religiozitate pline de ardoare și pioșenie, pe de altă parte: occidentalii percepeau manifestările de religiozitate specifice ortodocșilor veniți în pelerinaj a fi pur și simplu “barbare”, considerându-le “superstiții degradante” sau “ceremonii ipocrite mai rele decât cele mai joase fetișisme de pe malurile vreunui rîu din Africa”.[8]
Acest clivaj cultural durabil va influența politica occidentală în disputa pe tema Locurilor Sfinte, și va conduce într-un final, împreună cu alți factori, la războiul Crimeii.
Acest episod istoric, se zice, a forjat pentru totdeauna neîncrederea rușilor în europeni.[9]
În calculele strategice la rușilor, de la bun început, se mizase pe o anumită bunăvoință a monarhilor europeni urmare a rolului major pe care Rusia l-a avut în înăbușirea șirului de revoluții din 1848, dar și mai înainte, în înfrîngerea demonicului (din punct de vedere al monarhiilor) Napoleon Bonaparte.[9] În fond, țarul Nicolae I avea sentimentul justificat că făcuse imense servicii Europei – iar acum, Europa nu doar că nu mulțumea Imperiului Țarist, dar îl și umilea.[9]
http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Crimeii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu