... sau devierea de la comunismul internaționalist la comunismul naționalist.
Daca în prima instanță comunismul a fost inventat de oculta mondială ca o formă de impunere a noii ordini mondiale într-o lume fără țări și națiuni, treptat comunismul a deviat de la internaționalism spre naționalism iar schimbarea a fost făcută de Stalin. Observând asta, oculta a pregătit un alt curent naționalist, nazismul, în speranța ca cele doua sa se anihileze reciproc.
Dar și acest plan a eșuat, Hitler ocupând mai întâi vestul Europei si abia mai târziu orientându-se spre est dar era prea tarziu... pentru a remedia situatia creata a fost nevoie de o coaliție internațională pentru a anihila nazismul scăpat de sub control, și apoi de un lung război rece pentru a anihila comunismul de orientare națională.
Din citatul urmator se poate vedea ca încă de la începutul puterii sale Stalin a abandonat INTERNAȚIONALISMUL in favoarea NAȚIONALISMULUI:
În aprilie 1922, Stalin a devenit Secretar General al atotputernicului Partid Comunist, un post pe care el l-a transformat, de-a lungul timpului, în cel mai puternic post din țară. Acest post era unul nedorit în interiorul partidului (Stalin era numit, câteodată, de către camarazii de partid Tovarășul Cartotecă), dar el a văzut potențialul funcției care-i putea asigura baza puterii, el fiind capabil sa aducă în partid numeroși aliați personali. Această concentrare de putere personală l-a alarmat din ce în ce mai mult pe muribundul Lenin și, în testamentul său politic, el a cerut înlăturarea "brutalului" Stalin. Până la urmă, acest document nu a fost luat în seamă de membrii Comitetului Central, mulți dintre ei fiind de asemenea criticați de liderul bolșevic.
După moartea lui Lenin în ianuarie 1924, Stalin, Kamenev, și Zinoviev au condus împreună partidul, plasându-se din punct de vedere ideologic între Troțki (exponent al aripii de stânga din partid) și Buharin (exponent al dreptei).
În acest timp, Stalin a abandonat accentul pus pe revoluția mondială în favoarea politicii construirii "socialismului într-o singură țară", în contrast cu teoria lui Troțki, "Revoluția permanentă". Stalin a schimbat curând taberele și i s-a alăturat lui Buharin. Împreună au luptat împotriva opoziției formate din Troțki, Kamenev, și Zinoviev. După 1928 (primul an al planurilor cincinale), Stalin câștigase primul loc între lideri și, în anul următor, Troțki a fost exilat. Manevrând cu iscusință opoziția de dreapta a lui Buharin, apărând acum colectivizarea și industrializarea, se poate spune că Stalin a cucerit controlul partidului și țării. Cum popularitatea altor lideri era mare, precum cea a lui Serghei Kirov și a așa-numitului Complot Riutin, Stalin nu a câștigat puterea absolută până la Marea Epurare din 1936-1938.
Citiți cu atenție si veți vedea cum a urmat comunismul din Romania modelul stalinist de economie: colectivizare, industrialzare, planuri cincinale și o formă de comunism de orientare națională.
Ceea ce vreau sa subliniez este ca desi Stalin adoptase acest model în URSS, el nu dorea ca si celelalte tari sa meargă pe aceesi linie, a propriei industrializări, ci sa rămână doar furnizori de materii prime si piață de desfacere pentru industria rusă.
Este aici un mare paradox, deși Dej si apoi Ceausescu au fost considerați staliniști pentru ca au adoptat modelul stalinist de dezvoltare economica la noi, ei au fost în același timp și anti-stalinisiti tocmai din același motiv, pentru ca Stalin NU dorea ca acel model sa fie preluat de statele satelite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu